Dan Cioata



in spate: Carmen Mateescu si Dragos Bajenaru

Cistigator al "Trofeului Sakura"
(Casa Armatei, 1997)



(extras dintr-un mesaj e-mail transmis pe lista "rgo")

Cind m-am apucat de go eram prin clasa a VIII-a (1984) cu un coleg de banca (Bogdan Bobolea), pe foaie de matematica si stergeam cu guma. De fapt era un fel de go pentru ca daca voiai sa capturezi un grup cu un singur ochi, trebuia sa-l inconjori de tot si sa pui de doua ori in ochi ca sa-l ridici dupa tabla. Puneai o data si iti lua piesa, ca nu avea libertati si dupa aia mai puneai odata (deja era pusa piesa in ochi si atunci il ridicai de pe tabla. Nu existau grupuri moarte : trebuia sa pui piese pina capturai tot.
N-am mai jucat pina in clasa a X-a cind am fost la club ("Argessis Pitesti") unde am dat de Mirel Florescu, Ilie Sebastian, Bogdan Fistoiu si mai ales de Bobocel Nicolae care a facut o treaba extraordinara (in acel moment, noi neavind nici o carte de Go).

La inceput eram vreo 60, dar am ramas vreo 10 care ne intinleam si in afara zilelor de club. Am facut chiar un concurs. Mirel a cistigat atunci. Daca jucai cu Mirel si cistiga cu sub 100 de puncte insemna ca ai jucat foarte bine. De obicei ne batea cu 150-200 de puncte. Odata a venit Domnul Paun pe la Pitesti, a jucat o partida cu Mirel si i-a zis ca are cam 7 kyu. Asta a fost cred primul rang pe care l-am avut in Pitesti. Pina atunci nici unul din noi nu avea nici un rang.
Prin 1987 am jucat cu Mirel toata vara si notam toate partidele - nenica (!!!) ... de cind nu ma mai notat o partida ... Ajunsesem cam la acelasi nivel, dar intotdeuna Mirel a fost mai tare.

Primul concurs la care am participat, a fost la Craiova - pe echipe (Bobocel, Mirel , eu, Binder ???). Bucurestenii puneau numai hoshi - nenica (!!!) ce mutari proaste :-). Eu cu Mirel jucam numai komoku; consideram hoshi o mutare foarte proasta, pentru ca puteai oricind sa intri in colt :-).
Dupa aia au urmat o multime de concursuri. A fost unul la Herculane care mi-a placut mult (eu eram 4 kyu si Mirel 3 kyu) si in care zeii (sper sa nu va suparati, Radu ... :-) ) au luat-o in barba.
[...]

Dan Cioata