|
|
Un Jubango mai ... special
adaptare dupa un fragment din "Fascinatia Jubango-ului" de Fuji Masayoshi
|
In perioada Edo (1600-1868) cind nu existau concursuri sponsorizate ca in timpurile moderne, principalul mod de a transa rivalitatea intre doi jucatori era ca acestia sa joace un meci format din 10 partide, denumit Jubango. Acum aceasta metoda a fost abandonata dar, dupa 1920 Jubango-ul pare sa fi revenit la viata. Asta s-a intimplat mai ales din cauza aparitiei lui Go Seigen si a eforturilor ziarului Yomiuri de a-i gasi acestuia un adversar pe masura. Din felurite motive, Go Seigen nu putea participa in turneul Honinbo dar, fiind recunoscut totusi ca cel mai puternic jucator al timpului, singura cale pentru vreun adversar de a-l putea concura era provocarea sa la un Jubango. |
[...]
Dupa ce a ajuns 5-dan, Nozawa Chikucho a contractat o boala de plamini si s-a retras la Kobe pentru recuperare. Chiar retras fiind, Kiseisha i-a acordat diploma de 6-dan si mai apoi pe cea de 7-dan, promovare care a nascut destule controverse la vremea respectiva, din cauza modului special in care a fost facuta. Doua ranguri cistigate fara a pune o piatra pe tabla aducea mai degraba cu o "diploma onorifica" pentru un amator.
Bineinteles ca exista totusi o explicatie: inca de pe vremea cind era 3 sau 4-dan Nozawa isi cistigase porecla de "Invincibilul General" sau "Generalul Diavolului" din cauza lungului sir de partide cistigate (fara nicio infringere) pe care-l avusese.
Suzuki Tamejiro avea de asemenea rezultate iesite din comun. Era un jucator atit de puternic incit atunci cind a ajuns la 4-dan a capatat porecla de "Generalul Soarelui-rasare". Cel mai important adversar al sau ramasese insa Nozawa care, cu ceva timp in urma ii daduse un handicap de "negru - doua pietre - negru" (handicapul corspunzator pentru 3 ranguri diferenta). Un meci de 10 partide intre cei doi trebuia deci sa atraga atentia multora iar ziarul Yomiuri l-a trimis pe Muramatsu Shofu sa relateze desfasurarea intilnirii acestei intilniri. Iata ce scria acesta:
"- O ceasca de ceai de buna calitate !" - ceru Nozawa - "Nu poti incepe o partda de go imediat de cum vii, ca si cum te-ai urca in tren. O ceasca de ceai si o tigare mai intii este doar o chestiune de eticheta pentru un jucator de go. M-as simti si mai bine daca ar fi si niste sake.
"- Sinteti un bautor puternic ?" - intreaba cineva.
"- Ah, daca-i vorba de sake sint Meijin. Nimeni nu-mi poate contesta rangul de 7-dan la asta."
"- De citi ani nu ati mai jucat cu Suzuki ?"
"- Pai ... ma intreb ... Nu mai tin minte de cind !"
"- A fost in 1914" - raspunse Suzuki.
"- Au trecut 13 ani."
"- Sa fi trecut chiar atit timp ? Nu am mai jucat nicio partida de atunci. Am si uitat cum se joaca. El nu a facut altceva decit sa studieze go in acesti 13 ani" - zise Nozawa indicindu-l cu barbia pe Suzuki.
Dar Nozawa nu a lasat sa se inteleaga cum ca ar fi avut vreo problema din cauza asta.
In continuare, Muramatsu face o scurta descriere a celor doi jucatori:
" Nozawa este palid, parul a inceput sa i se rareasca in crestet iar ochii sai sint mari ca doua farfurii. Are un fel de amuzament in felul sau de a fi, ca si cum te-ar crede nebun, dar are si ceva cuceritor care te ipiedica sa-l poti considera drept arogant. Din cind in cind face glume grosolane. Oricum da impresia de a nu te lua prea in serios.
Suzuki este exact opusul sau. Chintesenta simplicitatii, demnitatii si seriozitatii. Gindeste profund, in tacere, fara a se grabi inaintea fiecarei miscari. Pune pietrele pe tabla cu mult calm. Cei doi produc un contrast deosebit de interesant. "
Acest Jubango este special si prin felul fara precedent in care s-a desfasurat, jucatorii asezindu-se in camere separate.
Fiecare avea cite o tabla in fata, in doua camere vecine. Peretele de hirtie care-i despartea era deschis doar cam de un metru astfel incit cei doi sa se poata vedea unul pe celelalt de la distanta. Arbitrul care inregistra partida trecea dintro camera in cealalta coordonind miscarile.
Motivul pentru acest aranjament nu era numai teama lui Suzuki fata de tuberculoza lui Nozawa; el spera ca in acest fel sa scape si de gura cicalitoare a acestuia. Se spune ca rezultatele proaste ale lui Suzuki din trecut se datorau si faptului ca fusese perturbat de comentariile veninoase ale lui Nozawa.
Poate datorita bolii sale, poate datorita celor 13 ani de inactivitate, Nozawa a inceput prost meciul. A cistigat partidele 1 si 3 in care avea negrul dar a pierdut partidele 2,4 si 6. Cea de a saptea partida a fost jigo iar cea de a opta a pierdut-o din nou, ajungind in situatia ca urmatoarea partida sa hotarasca schimbarea handicapului. A scapat in cea de a noua partida cu un jigo dar imediat dupa aceea boala lui s-a agravat si a murit in Ianuarie 1931.
Acest Jubango durase 3 ani si jumatate. A ramas neterminat din cauza mortii lui Nozawa, acesta a reusind sa evite astfel rusinea de fi fortat sa primeasca handicap.
[...]