|
|
Deplingerea unei unghii prea lungi
(extras din "Tales of Men Crazy about Go", de Nakayama Noriyuki)
Cite ore studiaza un profesionist, zilnic ? Iata o intrebare care mi-a fost pusa de multe ori. In cazul meu raspunsul este "zero". Am acasa un goban minunat ... de care insa nu m-am apropiat prea des. Sta pe undeva, uitat si plin de praf.
Totusi, la cererea celor de la Ki-in sint nevoit uneori sa termin la repezeala cite o carte de go. Fiecare avem cite un talent special iar eu, in materie de scris, pot face in numai trei zile treaba altuia de-o luna. De altfel, am auzit ca mi se spune "Nakayama cel iute". Pot rivaliza cu un super-expres ... dar numai in ceea ce priveste scrisul; cu o oarecare ingaduinta, am putea numi asta ... "studiu".
Cind pregatesc materialele pentru vreo carte, discut cu personalitati precum Kajiwara sau Kobayashi Koichi. Aceasta ar trebui sa fie datoria elementara a oricarui autor de carti de Go, pe care insa multi (o constat cu tristete, in ultima vreme) o cam neglijeaza. La ce mai foloseste un interviu cu un jucator de top daca lucrul asta nu se regaseste evidentiat in produsul finit ?
Ceea ce urmeaza este o relatare din perioada in care colaboram cu Kobayashi Koichi (pe atunci, 8 dan) pentru o serie de carti. Intr-o zi, l-am gasit privindu-si cu intensitate degatul aratator al miinii drepte, murmurindu-si:
- "Unghia asta a crescut prea mult. Pe vremuri, nici macar nu eram nevoit sa o mai tai. Asta demonstreaza cit de putin studiez in ultimul timp.".
Privind cu atentie, am vazut ca indexul lui stralucea frumos, ca si cum ar fi fost la manichiura. Arata complect diferit fata de celelalte degete.
Mi s-a parut ingrozitor. Cite ore pe zi trebuie sa-ti petreci, punind pietre pe tabla, pentru a-ti slefui unghia in acest fel ? Cinci ore ... sau poate zece ore ... ?
- "Zece ore incontinuu este imposibil. Cel mult doua ore. Concentrindu-te serios, doua ore te epuizeaza. Trebuie sa faci o pauza si sa reiei dupa aceea."
Sa citesti secventa intr-o secunda ... pe urma sa pui pietrele pe tabla in mare viteza. Doua ore intr-un astfel de ritm nu au nici o legatura cu doua ore din timpul lui Nakayama. Pentru un jucator ca mine, fara pretentii de stil si care a invatat jocul la maturitate, aceste doua ore ar echivala cu 20.
In vremuri stravechi, razboinicul Liu Zuande din Shu constata cu regret ca, intr-o perioada lipsita de batalii, din cauza ca nu mai calarise de mult, coapsele lui incepusera sa se cam implineasca. Povestea a ramas cunoscuta sub denumirea de "Deplingerea coapselor grase". Intr-un mod asemanator, Kobayashi aprecia timpul dedicat studiului jocului de Go, in functie de cum arata unghia degetului sau. Aceasta a fost "Deplingerea unei unghii prea lungi".