1

2

3

4

5


3. Un concurs prea usor

(Septembrie 1984 - Aprilie 1985)


Clubul brasovean a fost creat in 1983 de catre doi ingineri la ICA Ghimbav. Pentru mine ei au ramas ca domnul Ghita si domnul Ven. La cei 14 ani ai mei mi se pareau niste persoane in varsta si ca urmare le spuneam respectuos pe numele de familie. Mai ales ca amandoi purtau niste mustati impresionante, dese si stufoase, care le acopereau complet buza de sus. Ba chiar domnul Ven isi rasucea capetele mustatilor in timp ce juca astfel incat ajungea sa arate ca un muschetar. Acum imi dau seama ca de fapt erau destul de tineri, cred ca aveau atunci in jur de 30 de ani.

Domnul Ghita pastra intr-un dosar jerpelit toate hartiile clubului. Acestea insemnand lista de jucatori, cu taria lor de-a lungul concursurilor, si toate concursurile de club de pana in acel moment, inclusiv cel curent. Tot dansul incerca sa se ocupe de noii veniti. La una din primele mele partide s-a oprit si mi-a explicat o secventa pe care banuiesc ca o jucasem gresit. Am fost foarte mandru de mine ca ii captasem atentia.

Domnul Ven in schimb era foarte amuzant. Avea niste replici spontane extrem de hazlii, radeam intregul club in hohote cand domnul Ven era in verva. Si era cu atat mai in verva cu cat situatia pe tabla era mai disperata. Pentru mine punctul culminant a fost cand i-am prins vreo cinci pietre intr-un snap-back, pana atunci nimeni nu vazuse inca un snap-back la clubul nostru.

Ne intalneam intr-un hol / bar de la Casa de Stiinta si Tehnica. Adica era un hol, cu masute joase si niste fotolii rosii destul de comode, unde asteptau tot felul de cursanti la limbi straine sau la prelucrari prin aschiere inceputul orelor. Dar era si un barulet acolo, unde in mod ciudat pentru anii aceia gaseam biscuiti dulci, ceai chinezesc la pliculete si cateodata chiar si Pepsi-Cola. Cred ca acest barulet a fost o atractie in plus pentru mine.

Jocurile pe care le foloseam aveau table din carton, mai mari decat un goban normal, si piese din tabla stantata rotund, pe dimensiunile tablelor, vopsite in diverse culori. Cea mai obisnuita combinatie era negru cu verde dar existau si piese albe sau chiar portocalii. Daca nu prindeai un astfel de joc, nu erau decat vreo sase, trebuia sa joci cu goul de carton din comert. Exista un singur joc cu pietre de plastic de forma aproape corecta si cu tabla din plastic portocaliu, adus din Ungaria. Eu imi doream nespus de mult sa joc cu acel joc dar ii apartinea unui jucator tare, din grupa A, si trebuia sa ajung intai acolo ca sa pun mana pe el.
Asa ca am inceput cu grupa B. In grupa B intrau toti noii veniti plus cei picati din grupa A. Era mult mai numeroasa decat grupa A, cred ca avea peste 20 de oameni. Cu totul la club veneau aproximativ 30 de oameni, nu deodata, dar regulat. In grupe se juca fiecare cu fiecare dar partidele nu erau stabilite dinainte. Daca aveai de jucat cu cineva care era prezent stabileati de comun acord daca partida e in concurs sau nu. In felul asta concursurile aveau o durata nedeterminata de cateva luni. Desi in grupa B erau de jucat mai multe partide, ea se termina la timp fiindca partidele durau mult mai putin ca in grupa A.
Cred ca pe aunci o partida dura sub o ora iar daca ne intalneam doi elevi dura sub jumatate de ora. La liceu ajunsesem mai tarziu sa joc in pauza mare (20 min) pana la cinci partide cu Sergiu Irimie.

a -Ovidiu Clotea
n - Lucretiu Calota


Data : 1984

(192 mutari; negru cistiga prin abandon)


95 la 78,
97 ia ko la 91
192 ia ko la 94


[download]

 

 

 

In grupa B am avut un singur concurent. Eu castigam partida dupa partida dar nici el nu se lasa mai prejos. Chiar ne amuzam deja sa ne tachinam asupra partidei intre noi, pe care o tot amanam. Ne detasasem net de restul jucatorilor care se cam bateau intre ei si ca urmare aveam emotii amandoi in legatura cu castigatorul. Pe adversarul meu il chema Ovidiu Clotea si avea aceeasi varsta ca mine. El avea un frate mai mare cu doi ani care juca deja in grupa A. Iar eu ma asteptam sa pierd la el numai gandindu-ma ca el joaca cu fratele sau acasa in timp ce eu jucam numai la club.
Intr-un final am jucat si partida intre noi, printre ultimele din concurs. Si acum imi amintesc senzatia pe care mi-a dat-o acea partida, pentru prima data intalnisem un adversar cu care n-am reusit sa inteleg ce se intampla. Nu in sensul ca era mult mai tare si mi-a facut lucruri peste nivelul meu. Practic eram cam de acelasi nivel, amandoi decisi sa castigam, si amandoi am fortat pozitia dincolo de puterea noasta de a intelege jocul. A iesit un semeai pe care nici unul nu l-a putut calcula. Eu am fost norocos ca l-am castigat si am castigat neinvins si grupa B. Oricum amandoi ne calificasem pentru grupa A.

Dar tocmai cand sa trec in grupa A aceasta n-a mai existat. Chestie foarte frustranta pentru mine. Era o mare satisfactie sa fii in grupa A si sa joci doar cu cei din grupa A, cei de sus nu se amestecau cu restul lumii.
Insa tocmai atunci domnul Ghita descoperise sistemul elvetian si se hotarase sa-l incerce. Si a facut un singur mare turneu cu toata lumeam cu mai mult de 10 runde. Iar eu m-am trezit ca in loc sa intru intre cei buni sunt din nou pierdut undeva pe la mijlocul clasamentului. Avantajul era insa ca totusi puteam acum juca cu oricine din club. Una din primele partide din elvetianul asta a fost chiar cu domnul Ghita.
Va dati seama ce vartej este in sufletul unui adolescent intre respectul pentru o persoana pe care o admiri si dorinta de a castiga. Am jucat foarte prudent si foarte conservator, evitand pe cat posibil luptele, incercand sa aduc putina logica strategica unui joc din care eu nu stiam decat sa capturez pietre. Cred ca asta a fost prima partida din viata mea in care am incercat sa fac evaluari in puncte ale teritoriilor. Mai important a fost sa-l impresionez pe domnul Ghita decat sa castig.

a -Tiberiu Ghita
n - Lucretiu Calota


Data : 1984

(283 mutari; negru cistiga cu 14p)


154 ia ko la 150,
169 ia ko la 151,
172 ia ko la 150,
185 ia ko la 151,
194 ia ko la 150,
195 conect. la 168,
219 conect. la 124,
253 conect. la 176,
274 conect. la 259



[download]

 

Cele 14 puncte diferenta cu care s-a incheiat partida insemnau o partida extrem de stransa pe atunci, de obicei partidele se terminau la zeci si sute de puncte. Abandonurile erau foarte rare si apareau cand se grabeau jucatorii sa plece acasa.
Aceasta este o partida pe care mult timp am considerat-o foarte importanta pentru mine. Cu aceasta victorie aveam drumul deschis spre elita jucatorilor brasoveni.