Povestea lui Catalin Taranu
- un interviu realizat de Pieter Mioch -
Partea I-a
Catalin Taranu, romanul care la virsta de 28 de ani a reusit sa devina jucator profesionist in Japonia, a promovat la 5-dan in Junie 2001. Asta inseamna ca a intrat in rindul profesionistilor "tari". In baruletul sau favorit el ii povesteste lui Pieter Mioch despre sine insusi, despre Romania si despre viata sa in Japonia.
Aflata pe cotul Carpatilor, Romania este asezata in sud-estul Europei intre Ukraina, Ungaria, Yugoslavia, Bulgaria si Marea Neagra. In pofida unei naturi superbe sau a unor locuri ideale pentru schi, restul lumii - prea increzatoare in filme - cunoaste Romania mai ales datorita "Fiului Dragonului". Vlad Tepes, acest domnitor crud, s-a nascut la Sighisoara in sec XV dar si-a gasit faima sub numele de Dracula. Din cite stim, nu exista insa nici o legatura de rudenie intre el si Catalin Taranu.
Catalin s-a nascut la Gura Humorului, la 31 Martie 1973. Tatal sau era primar al orsului (pentru ca mai tirziu sa preia Primaria orasului Vatra Dornei) iar mama lui era profesoara de biologie. Fratele sau mai mare care, pe nume Cristian nu a fost, din cite stim, jucator de go. Cariera politica a tatalui i-a obligat sa-si mute ades resedinta, astfel incit la implinirea virstei de 6 ani Catalin si familia sa se gaseau in orasul Suceava.
|
"- Mutatul acesta permanent nu a fost o problema pentru mine. Bineinteles, dupa fiecare noua mutare urmeaza o perioada mai dificila dar mie mi-a placut dintotdeauna sa intilnesc oameni noi si sa-mi fac prieteni. Cind esti tinar e usor." |
Inainte de a pleca in Japonia, a locuit in Vatra Dornei si in acest oras cu mai putin de 30.000 de locuitori a avut ocazia de a invata Go, jocul care-i va schimba in mod hotaritor viata.
De ce jucatorii din Vatra Dornei sint atit de puternici ? Asta este bineinteles din cauza aerului curat de acolo, spune Catalin surizind pe deasupra unui pahar de vin. Iar Vatra Dornei este intr-adevar, orice ati crede, o statiune balneoclimaterica.
Catalin a jucat prima sa partida de Go in Aprilie 1989, datorita profesorului sau de matematica Cristian Cobeli (de asemenea, profesor asistent la Academia Romana din Bucuresti), care infiintase un mic cerc de Go. Aici a aflat Catalin despre existenta jocului chinezesc, jucind cu Cobeli si cei din prima generatie de elevi : Marcel Crasmaru si Petru Oancea.
|
"- Eram convins de viitorul meu in matematica. Pentru mine lumea era constituita numai din cifre si variabile; eram complect subjugat iar Cobeli era un foarte bun profesor si antrenor. Pina la 15 ani ma dedicasem in intregime matematicii si Olimpiadelor nationale de matematica, la care am si participat de citeva ori. O olimpiada presupune participarea la mai multe etape, incepind cu cea la nivel de scoala, apoi pe regiune si in final, daca erai foarte bun, puteai intra in faza de nivel national." |
Catalin nu a reusit sa intre niciodata in etapa nationala si cred ca din acest motiv lumea Go-ului se poate considera norocoasa. Daca aceasta s-ar fi intimplat, poate ca el nu s-ar fi implicat niciodata atit de profund in Go.
|
"- Dezavantajul faptului de a fi atit de absorbit de catre matematica este singuratatea. Studiul devine singurul scop al vietii si totul depinde numai si numai de tine. Cu toata pasiunea mea pentru matematica nu mi-a placut niciodata singuratatea. Mai ales atunci cind, dupa atita studiu dedicat succesului la olimpiada, reusesti sa ratezi examenul final. Cobeli aducea un aer nou in scoala iar eu il vizitam adeseori dupa ore, pentru a-mi imprumuta carti. Cred ca in perioada respectiva el avea o tarie de aproximativ 1-dan in Go. N-as putea spune exact de ce, dar imi amintesc foarte bine acele timpuri. Primele doua luni au fost o agonie. Cu toate ca eram convins ca intelesesem regulile iar jocul ma captivase, nu stiam ce sa fac. |
Profesorul de matematica al lui Catalin a constituit pentru Vatra Dornei o mina de intelepciune matematica si idei noi. Multi profesori l-ar putea invidia pentru succesul avut cu elevii sai. In perioada lui Catalin nu erau foarte multi dornici de a invata jocul de Go. Numarul lor nu a atins nici macar cifra de zece, dar pe cit ar parea de ciudat, toti au atins cu usurinta nivelul "Dan". Dupa cea dintii generatie deja mentionata (Marcel Crasmaru, acum rezident in Tokyo si Petru Oancea) a urmat generatia a doua, cuplul care probabil ca si acum sint cei mai puternici jucatori romani de Go, Cristian Pop si Catalin Taranu. La o vreme dupa ce Catalin se mutase in Japonia, Cristian Pop s-a dus si el acolo, locuind impreuna timp un an. Pop a fost si el foarte aproape de a trece la profesionism, partidele de antrenament ale celor doi desfasurindu-se oricum, la egalitate. Cu toate ca atinsese aproape taria de joc a unui profesionist, Pop a decis dupa un timp sa se intoarca acasa.
Dupa mai putin de sase luni de la invatarea acest nobil joc, Catalin a participat la primul sau concurs, la Eforie Nord - o statiune pe litoralul Marii Negre. Aici se tinea Campionatul National al Romaniei, Catalin participind in concurs la grupa 10-4 kyu.
|
"- Cei mai tari 8 participanti jucau "Finala Campionatului National", dupa care urma o grupa intre 4-dan si 4-kyu, iar mai jos era grupa mea. Nimeni nu stia prea bine ce tarie de joc aveam si cred ca am intrat ca 6-kyu. Imagineaza-ti surpriza de a-mi fi cistigat toate partidele, 8 la rind ! Am cistigat grupa si cred ca-ti dai seama ce incurajare extraordinara a fost asta pentru cariera mea in Go. Aveam 16 ani si eram fericit pentru rezultatul meu, ceea ce mi-a dat o incredere imensa in mine insumi. Am obtinut totodata si rangul de 4-kyu iar din momentul acela am inceput sa ma duc la toate concursurile." |
Se pare ca in Romania rangurile sint distribuite intr-un mod destul de sever, lucrurile nefiind prea simple nici macar la nivel kyu. Aceasta explica de ce, fiind in mod cert mai tare, intr-un concurs din Septembrie 1990 Catalin juca tot ca 4-kyu.
|
"- Da, ala a fost un concurs frumos, "Cupa Romaniei". Intrasem cu rangul de 4-kyu si n-aveam nici cea mai mica grija. Pentru jucatorii tari de dan era altceva, bineinteles: ei luau concursul si partidele jucate foarte in serios. In runda a treia sau a patra am cazut cu un 4-dan, Robert Mateescu. Jucam cu negrele, zicindu-mi ca este "partida vietii mele" (asa gindeam in acele momente) iar la sfirsit m-am trezit cu o jumatate de punct avans." |
|
Partida 1 |
Negru: Catalin Taranu 4-kyu Alb: Robert Mateescu 4-dan Concurs: Cupa Romaniei Data: 15 Septembrie 1990 Loc: Eforie Nord Resultat: negru cistiga cu 0.5 puncte [download] |
Profit | ||
Figura 1 (miscarile 1-50)
|
Alb 20: Nu-i prea interesant. 21 in loc de 20 ar fi mai dur. | |
O lovitura de geniu | ||
Figura 2 (miscarile 51-100) |
Dar Negru cistiga ko-ul si (cu beneficiul intuitiei) fiecare miscare facuta in dreapta-jos devine geniala. | |
Chuban | ||
Figura 3 (miscarile 101-150) |
Diferenta de tarie nu se arata de la inceputul partidei, dar incepe sa se simta in mijlocul jocului. In Yose devine clar ca albul este un jucator mai experimentat si probabil mai tare. | |
Yose timpuriu | ||
 Figura 4 (miscarile 151-200) |
Negru pierde citeva puncte, dar nu da nici un pic impresia ca ar ceda sub presiunea albului. | |
Puterea spiritului | ||
 Figura 5 (miscarile 201-258) |
Aceasta forta mentala, de a nu ceda si de a face deodata lucruri ciudate, se manifesta clar inca de pe acum. Dupa acest concurs Catalin a fost pe drept cuvint si imediat promovat la shodan (poate cu o mica intirziere totusi). | |